Context: Reținerea și transportarea motoretei la parcarea specială a avut ca temei pretinsa aflare la volanul mijlocului de transport a șoferului în stare de ebrietate alcoolică (pretinsa comitere a infracțiunii prevăzute de art. 264/1 alin. (4) Cod penal).

Motivare: Curtea Supremă de Justiție a indicat că, la caz, situația de fapt nu poate fi asimilată unui contract de depozit. Or, un contract presupune libertatea voinței, libertatea în acțiune, însă, la caz, șoferului nu i s-a propus să predea motoreta, ci a fost înlăturat de la volan ca efect al pretinsei conducere în stare de ebrietate. În astfel de situație se constituie un raport de drept public, reglementat de art.182/1 din Codul de procedură penală și nicidecum un raport de drept civil, de depozit.

Respectiv, sediul materiei, în ce privește existența, întinderea, condițiile și modalitatea de stingere a obligației de achitare a cheltuielilor se regăsește în art.182/1 din Codul de procedură penală. Iar obligația de plată o suportă persoana în a cărei privință a fost pornit procesul penal, acest fapt fiind expres prevăzut de norma legală.

Doar din momentul în care dispar temeiurile pentru reținerea autovehiculului și acesta poate fi ridicat, iar persoana cu bună știință sau din neglijență nu se prezintă pentru a-l ridica, între părți se constituie raporturi de drept civil, și anume de îmbogățire nejustificată.

Link la Decizie: https://jurisprudenta.csj.md/search_col_civil.php?id=76495.