Că-i trec rădăcinile prin franțuzescul „justice” sau prin latinescul “justitia”, esența justiției, totuși,  este în adevărul acțiunii, iar simbolul antic al acesteia este Zeița Themis, oarba care vede ce face, personificând legea și ordinea juridică în toate afacerile pământești. Și întrucât dreptatea și echitatea sunt idealurile râvnite ale umanității, acestea sunt valorificate prin adevaratele simboluri care venerează actul justiției. Grație valorii milenare, Themis (Θέμις), echivalentul roman – „Iustitia” este Zeița Justiției Divine și Legea Naturii în mitologia greacă, statuându-și valoarea prin faptul că și-a păstrat supremația, constituind astfel emblema Justiției Contemporane.

Alături de Tablele Legii, Ciocanul Judecătorului, Mâna Justiției, Stâlpul Legii și Genunchiul Dezgolit, Themis este arhicunoscută de către omenire: cu ochii legați, ținând în mâni spada și balanța.

Ținută în mâna stângă, balanța este atributul asociat cu faptul justiției, inpirând echitatea măsurii, armonia și echilibrul, devenind astfel un simbol al Justiției, dar care este dublat de Adevăr. În această consecutivitate, judecătorul este delegat, în vederea înfăptuirii actului justiției, cu sarcina cântăririi argumentelor, întrucât „cântarul strâmb este urgisit de Domnul, și cântărirea dreaptă este plăcerea Lui” (Pildele lui Solomon). Judecătorul este cel care trebuie să plaseze toate probele pe „cîntarul justiţiei” şi să lase ca balanţa să indice, în condiţii de imparţialitate, independență și echitate, unde se află dreptatea.

Spada (sabia) din mâna dreaptă a zeiței Themis impune necesitatea aplicării pedepselor, realizându-se astfel actul decizional al justiției, fiind istrumentul sancțiunii. Este o putere spirituală, o răsplată sau o pedeapsă pentru acțiunile comise de oameni, un simbol al “cauzei corecte” și al credinței în justiție.

Acestea fiind relatate, cu Balanţa într-o mână, Themis măsoară gradul Vinovăţiei, iar cu Sabia-n cealaltă aplică Sancţiunea.

Cel mai curios, totuși, e că Zeița nu este oarbă, chiar dacă eșarfa îi acoperă ochii în întregime. Legătura de la ochii ei sugerează imparțialitatea justiției, pe cât de obiectivă, pe atât de nepărtinitoare și opacă influențelor existente. Judecătorul trebuie să fie orb și să lase balanța și spada să decidă în condiții de independență și deplină imparţialitate. Un alt detaliu sugestiv e că eşarfa nu acoperă urechile Zeiţei, şi într-adevăr, mărturiile faptelor săvârșite, o dau ochii, nu urechile, pentru că martorul este chemat să spună ce a văzut, nu ce a auzit.

Esența și valoarea Zeiței se regăsește și în faptul că îmbracă roba Judecătorului, aceasta  subliniază cât de important este ca un judecător să poarte haine în îndeplinirea îndatoririlor sale, lăsând îmbrăcămintea civilă pentru afacerile lumești.

Înaintea zeiței dreptății, toți sunt egali: și zei, și oameni. Nu contează niciun statut sau diferențe sociale. Legea este una pentru toți. Themis avertizează fărădelegile, fiind o mare phythie – o avere, precum prezic miturile.